Cel mai cunoscut roman al lui Németh László, Repulsie, s-a născut, potrivit mărturisirii autorului, „dintr-o singură mișcare. Doi soți stăteau unul lângă altul, iar unul se juca nestingherit și mulțumit cu celălalt, cu cel nobil dintre ei.”
Din întreaga situație, dar și din barbaria cuvântului „a se juca” folosit aici, se poate înțelege de ce căsătoria devine o „capcană dezgustătoare” pentru protagonista romanului, Kárász Nelli. Căci cea cu care „se joacă” este o femeie care tânjește după o singurătate fertilă și folositoare, care își controlează rațional fiecare gest, în timp ce cel care „se joacă” cu ea, Takaró Sándor, soțul ei, este o ființă instinctuală, incapabilă să înțeleagă ce consecințe poate avea această „insistență” permanentă. Sau, așa cum o numește el însuși, „jocul” cerut în fiecare noapte. Ceea ce celălalt nu își dorea deloc. Și împotriva căruia se revoltă din instinct. Până în momentul în care această revoltă se transformă în tragedie.